Sa scurtez orice alte forme, intru in mod direct in actiune. Dupa cum am promis la un post anterior, voi incerca sa imi afirm punctul de vedere, chiar daca nu va fi luat in considerare. Si eram eu, versus scoala. :)) Genial !
Stiam de cateva zile ca tre' sa aducem fondul scolii. Profii veneau si spuneau tare si raspicat ca nu incheie mediile fara fondul scolii achitat. Situatia era chiar in felul urmator: se lua catalogul la incheierea mediei si intreba- ai dat fondul scolii? Daca nu, trecea mai departe. Si uite asa a ajuns la mine. Fiind pe la sfarsitu' catalogului (cei din urma vor fi cei dintai) am avut mult de asteptat. Noroc ca m-a intrebat in timp ce se completau mediile daca am adus banii.
Destul de logic, am raspuns ceea ce am zis pe blog: "Ma scuzati doamnă, nu stiti ca e cam ilegal?" . Normal, diriga s-a suparat si m-a luat la director. Hai la director... aici intram, si diriga zice: iesi si te chem eu. Ies, astept in usa. Aud prin usa deschisa: avem un elev care nu vrea sa dea banii, ca spune ca e ilegal, ca nu stiu ce... ma poftesc inauntru si incepe domnul director cu o voce calma:
Nu e obligatoriu, tine de fiecare elev daca doreste da aceasta suma. Nu obligati elevii.
Hmm, bun, imi zic. Si incep: stiti domnu' director, era vorba defapt de o intrebare: in ce forma legala intra asta?
Aici deja s-a rupt firu' . Incepe sa ridice tonul si imi aduce cateva jigniri rafinate, indirecte (nesimtit, prostovan) . Dupa ce duce un monolog rastit, incheie: "Diferenta intre oameni e ca unii au mai mult bun simt iar altii au mai putin.Daca dai, dai din bun simt. Am incheiat orice discutie, iesi afara!" . Si toata asta pe un ton strigat, deci, mai mult decat ridicat.
Cu alte cuvinte, bunul simt, incheie media. Bun, domnule director. O sa postez in zilele urmatoare pe blog o scrisoare publica adresata dumneavoastra, directiunii, iar in urma unor parghii de putere (slabe, da' sunt) , o sa incerc sa va dau un raspuns public in mass media, pentru faptul ca o discutie trebuie sa fie compusa din doua persoane, nu una. Ceea ce ati facut a fost un monolog. Ceea ce voi face, se va numi invitatie la... discutie :)) .
Speram ca nu e un razboi, doar o batalie care sa va trezeasca. Daca ar fi fost si un domn influent in apropiere nu m-ati fi dat afara ca pe un caine, corect? O sa vedem...
Multam tipei care imi aminteste in fiecare zi ca tre' sa trimit articolu' ala semnat la cotidian si sa postez pe blog scrisoarea mea publica. Acum sigur imi voi aminti. Mersi de sustinere.
2 comentarii:
poti sa bagi si o poza cu iubitul tau director, te rog? ;;)
nu am! :)
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?