Adolescentilor... inainte sa incepi sa citesti, ruleaza melodia.


   Si cine mai stie cum am crescut? Toti stransi in coltul strazii, pe banci, prin scoala si pe strada, nepasatori, mereu zambitori, fericiti si indragostiti de viata, plini de vitaliate si nestatornici. Cam astia eram noi...uitam?
   Si inceputurile sunt indepartate: gradinita... noi, generatiile post-revolutionare am avut norocul de a merge la gradinita. Cine mai stie cat putea copilul de 4,5,6 anisori din noi sa iubeasca? Apoi, cate prietene aveam :)) , cat farmec avea jocul nostru si cata magie era in razele soarelui, in fulgii iernii racoroase. Frumoase vremuri, pentru mine pentru ca iubeam totul, fara sa fac ceva special, fara sa primesc...doar traiam, cndva, departe de azi.
    Clasele primare le rememoreaza cineva? fiecare era bun la ceva: colegul scria mai frumos, colega era frumoasa foc si nu stiai cum sa iesi in evidenta, noii colegi erau de treaba, chiar daca nu aveati decat desenele animate de discutat, iar colegele noi... fiecare noutate era o mare iubire.
    Intr-a 5-a au venit profesorii, au venit problemele cu oameni diferiti, te abtineai sa dai rapoarte profilor cand te supara careva mai mare, te abtineai sa plangi ca deh, erai om mare. Pe acum, la mine intervenise fotbalul si antrenamentele sale. Sambetele si duminicile calduroase ne trezeam la 7:30 si alergam la teren sa ne jucam fotbal, toti din clasa. In timpul saptamanii plecam si ajungeam la ultimele ore, facand desigur diferente intre profesori... aveam si noi profele noastre frumoase. Acum, ne intalnim, discutam, ne amintim si regretam timpul ala...
    A 9-a a aleregat catre noi nestatornica. Mama a avut inspirata idee sa treaca Velovanu' primul pe lista si iata-ma... eu, nicio treaba cu scoala si sunt la un liceu relativ bun (loc 4, am impresia) . Aici incepuse sa se piarda magia ramasa de dupa toti anii de scoala generala. Si nu era vorba doar de fetele diferite, ci de intreaga lume. Lipsea Firescu Caesar, lipseau colegii, lipsea lumea copilariei si aparea o lume plina... copii nehotarati- adolescentii. Iubiri din liceu, care dupa cum a putut. Cine s-a indragostit, bravo lui, cine nu, pacat. Au trecut rand pe rand anii de liceu pana azi; toate actele semnate ca nu mai faci prostia aia, sau aia, prostiile de care profii inca nu stiu, tampeniile de care putini au aflat.
   Azi a 11-a, ultimul an de pauza, dupa examenul dintr-a 8-a. Vine un an greu si nimeni nu mai are ambitia de a lupta, din simplul motiv ca nu mai are pentru ce. Singurele momente frumoase sunt date de simplitatea vietii noastre, de la drumetii, la odihna, la muzica ascultata in intuneric noaptea, la rasarit, stele, luna, privirile prietenilor buni, prieteniile de-o vara... lista continua la fel de bine. Toate sunt insa simplitati si oricat as fi de acord cu Arssura ("bucuria vietii mele sta in lucrurile simple") , avem nevoie de ceva special.
   Sper sa va placa melodia, sa va aminteasca de cum am crescut si sa va aduca pentru un timp in vremea copilariei.
Hai sa o luam de la inceput:
Ti-aduci aminte cum am crescut pe strada noastra
Cand mama ne striga de la fereastra?...