Sper sa va placa melodia, e numai buna pentru gatit (va spun sigur!) si desigur, dansat- acum depinde cat te intereseaza vreuna dintre cele doua arte. Sa incepem si cu gateala...
Cheia sa fi un bun bucatar e sa ii ti pe ceilalti in suspans in timp ce gatesti. Pentru asta, alegi un fel de manacare pe care nu l-au prea incercat aparent complicat, dar cu pasi simpli pentru tine. Iti aduni prietenii (daca lor le gatesti) in jurul tau in bucatarie si ii pui sa faca si ei cate ceva (ma refer aici la treburi marunte: pune asta la microunde, scoate asta, adu-mi din sertar o furculita, da-mi repede servetele , comenzi simple sa se descurce repede si sa poata fi laudati) .
In timp ce gatesti, schimba multe subiecte de conversatie. Treci de la sex la mancare, de la mancare la sex(asta pentru baieti in general, sa vezi cat se mai laudaaaa :)) ) , apoi scoala, timp liber, pune-i la povesti si asculta-i cum discuta cu ochii la ce faci. Or sa priveasca atenti la ce tot bati tu in bol, sau ce tai asa de marunt, dar nu se vor abate nici de la subiect.
Iar daca tot esti tu gazda, nu uita sa le arati casa, bucataria, orice doresc (in cazul ca nu sunt familiari) . Fa asta in pauza de asteptat dupa unul din felurile de mancare si nu uita nicio clipa de mancare (fara sa pari stresat- viata-i o joaca) .
Fiecare masa are jocurile ei. E prima regula pe care o respect. Cand aveam vreo 12-13 ani, aveam o regula in unele saptamani: fiecare membru al familiei gatea intr-o seara, folosind cat mai multe artificii, feluri de mancare cat mai grele. Normal, mama ne batea la astea, tata ma lasa pe mine sa ii folosesc seara in scopul de a aprofunda, amuzandu-se de stoicismul meu iar sor'mea ... tin minte ca avea acelas meniu de fiecare data : aperitiv, urmat de supa, apoi friptura cu preferatii ei: cartofi prajiti; desert cumpara, fie din plictiseala fie din teama sa nu strice ceva. Eu nici nu mai stiu ce faceam... cam aceleasi lucruri, doar desertul era diferit, din cate imi amintesc. Si acum, mama rade de cat de bine puteam sa fac anumite prajituri, eu, un paralel cu dulciurile de genul.
Oricum, revenind, masa e un joc. Acum, ca tot ai prietenii in jur, le poti multumii fara sa ii ingropi in laude, si le poti aminti cand vor gusta, daca o sa le placa felul respectiv de mancare, ca nu le-ai facut singur. Ceva in genu' : "Adi mi-a taiat adus morcovii, eu doar i-am taiat, iar Dan i-a aruncat acolo, repede... " . Ati prins voi ideea, fiti recunoscatori ca nu mancati singuri.
E simplu sa fi un bun bucatar: gatesti bine (adica incluzi invitatii la masa in proiect, in caz ca nu e buna mancarea, sa nu comenteze, ca pot fi si greselile lor :)) ) si rar. Gatesti rar pentru ei, mai des pentru tine. Si razi, dansezi, incerci sa ajungi in punctul ala de libertate/fericire/implinire pe care numai impreuna il putem atinge.
Om singur si fericit ati mai vazut? Dar bucatar bun, care gateste doar pentru el? Sa fi un bucatar bun e simplu...
Daca aveti chef de gatit, sau invatat sa gatiti, fuga in bucatarie, dau niste retete simple si incercati pana iese ceva. Daca nu, poate ne vedem odata in jurul aceleiasi mese. Veti vedea ca am facut fiecare pas si ca desi mancarea o sa fie normala, condimentul special ii da o alta savoare: voi...
Enjoy cooking!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?