Trecut: Undeva prin februarie anu' asta am facut un an de la intrarea mea in blogosfera. Stiu ca ma plictisisem teribil si vroiam sa incerc ceva nou, ceva care sa ma si ajute intr-o eventuala cariera de redactor. Si asa mi-am facut primul blog, pe o platforma gratuita slaba (blog-gratuit.ro) . Dupa mustrarile lui Alexandder_crb , am trecut la blogger, pe motiv ca e mai putin dubioasa, iar wordpress era prea avansat pentru cunostintele pe care eu le aveam.
Pana sa ajung sa il cunosc pe Alex insa, am avut o viata de blogger dificila. Din cauza unui post mi-a fost scazuta media la purtare, anul trecut. Era desigur ilegal, abuziv si un gest tamp pe care inca nu l-am acceptat, si pe care astept sa il rasplatesc.
Am trecut si prin lucruri urate, din pacate, nu doar nedrepte. De departe, cel mai ciudat lucru a fost sa scriu un post pentru o colega, la decesul tatalui ei- o poezie, marcat de lacrimile ei si de cuvintele pe care nu ma gandeam ca le-as fi auzit in ziua inmormantarii: "muchumesc, mami..." . A urmat apoi o alta pentru bunica Dianei si restul pentru mine, in total vreo 5-6 poezioare dragute (lauda de sine) .
In noiembrie am deschis un alt proiect, cu un blog scris unei prietene. L-am inchis apoi, 4 luni mai tarziu, plin de regrete, de durere si cam toata tristetea din lume. Suficienta cat sa mai dureze alte 4-5 luni si sa fie la fel de greu. Blogul era o poveste, scrisa in fiecare zi, pentru un sentiment nou, in semn de pretuire si iubire. Acum a ramas o prafuita pagina web, intre 1-2 cititori zilnici care isi mai pierd timpul.
Cel mai amuzant lucru pe care am fost nevoit sa il fac a fost sa scriu un post in care ziceam de vreo 50 de ori ca sunt praf. Am primit totusi razbunarea: poezie la telefon. :))
Prezent: In tot timpul asta n-am schimbat mai nimic la stilul meu de a scrie. A ramas la fel de necizelat, la fel de brut si simplist. Totusi, ici-colo, am scurtat din limbajul licentios, ca nu "placea la lume" . :))
Si mi-am facut si prieteni, ca toti bloggeri. Ii am pe Alexandder_crb , pe Ioana, pe Denisa, mai noi- Ralu, Kevin. Bloggeri stimati sunt si cei de la Talent Irosit , carora ca cititor le acord titlul de cavaleri ai pixului.
Viitor: Pana fac rost de bani, raman pe blogger, iar apoi... apoi o sa raman pentru ca oricum nu se citeste.E doar o modalitate de a vorbi catorva lucrurile de care iti pasa. Marii bloggeri au uitat insa arta unui articol bun si se lauda de 2 ori pe saptamana pe numarul de vizite. Problema lor insa...
Si tot pentru viitor cu bloggingu' si presa, probabil o sa fiu dat afara din magnificul Colegiu National in care invat, ca tot m-apuc eu sa fac putina curatenie in aroganta si ipocrizia sistemului educational.
Legat de hosting acum...Hostingul este desigur important pentru un blogger, adaptandu-si nevoile in functie de ceea ce acesta asteapta. De preferat ar fi sa il schimbi cat mai rar, sa nu-ti pierzi timpul cu gazduirea, uitand astfel de scopu' lui si anume, de a contine ceva diferit si caracteristic persoanei in cauza. Cel mai bun hosting pentru un blog este hostul stabil, cu uptime cat mai mare, trafic suficient in functie de blog, iar spatiul sa fie destul de mare, cat sa ofere mobilitate bloggerului. Totul de la bannere, la pagini inserate ici-colo , indiferent de marime, ocupa un oarecare spatiu. Niciun blogger nu va sta sa insumeze totul, sa noteze, sa nu ramana cumva fara spatiu. Si ca tot suntem romani, cel mai bun hosting pare deocamdata cel gratis! :))
Pumnu' strans participantilor!
2 comentarii:
Interesanta viata de blogger;)).Da:))poezie la telefon,era de fapt un refren de la o melodie,dar am scapat usor.:))la fel ca tine...
good luck! :)
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?