Ciudat... iar scriu lipsit de fir narativ. O mie si unu de ganduri...


    Azi tocmai am aflat ca Alexandra are blog. Si din curiozitate am intrat... curiozitate numesc dorinta de a stii ceva despre ea, ceva... Au trecut luni bune, iar pe 17, fix de ziua in care ar trebui sa fac 18, ma gandeam ca am nevoie de prieteni mai mult ca oricand, mai mult ca de aer.
    De aer nu prea am nevoie. Traiesc in bere de atunci. Si imi cer scuze pentru asta, dar continui sa traiesc in acelas alcool. Ii multumesc Adei totusi, pentru curajul ei nebunesc, pentru prietenia ce o ascunde in inima, pentru zambet. Mi-am amintit de zilele in care ne jucam, ne prosteam ca ne sarutam... eram mici, ea a 10-a, eu a 9-a. Si ce frumoasa era, ce frumoasa inca e! Intr-a 9-a i-am spus ca e femeia perfecta. Si inca e! Da' pentru mine, e prietena mea buna, asa cum si eu raman pentru ea un prieten de incredere.
    Ii multumesc Adei pentru ca imi aminteste cum o sa bem impreuna whiskey (pe banii mei) pana o sa ne distrugem si ultimul gand prostesc. Daca nu ajungem in cea mai tampita stare, ii dau tricoul jos si il iau inapoi (ala de la concursul cu scotch) . Daca ajungem, ii ramane tricoul... ma bucur ca il poarta cand ajunge pe aici.
    Vali s-a cam pierdut pe drum. Nu il vedem prea des, parca ar avea "banned". Defapt, are, intre noi fie vorba. Si ma enerveaza putin baietii ca strang bani pentru cadouri. Inca ma chinuiesc sa gasesc o solutie sa nu imi cumpere niciunul nimic. Dupa saptamana (ca nu-i o zi doar:)) ) cu majoratu' , o sa plecam la o plimbare prin Romania noastra frumoasa. Acolo iar bani, iar distractie. Deci, sa isi pastreze fondurile.
    Si inca mai sunt intrebat de ce "Praph" . Pai cum de ce? La iubire, sunt praf de 5 luni. Bere, multa bere si versuri hip-hop. Nopti pierdute, defapt 5 luni de nopti pierdute, zile ratate, da' totusi... ideea e ca imi folosesc timpul, da' sunt inca inecat in regrete. Fac o gramada de lucruri frumoase, am o gasca super, am in jur destule fete superbe care sa ma aduca la realitate, da' nimic. Miile mele de zambete, ascund cea mai absurda stare din lume: suferinta din iubire.
    In schimb, nu sunt praf la prietenie. Nici la fotbal. Sunt praf la 5 beri, din pacate, pe seara. Sunt praf la cateva pahare de bere si vin, amestecate din teribilism. Si chiar si mai praf cand ajung in camera. Ma face praf mirosul amintirilor pe care le privesc aproape inlacrimat, pe un fundal absurd, de 17 noiembrie.
   De mult n-am fost asa de trist. Ciudat ca ieri imi pare "de mult" ...