De maine, 17 sunt major. Se anunta vremuri grele deci! Cel mai rau imi pare ca am amanat chefu' de majorat pentru sustinerea examenelor de admitere, da' nu-i nimic. Deseara totusi, putina bautura, fac cinste!
Cum e ultima zi din copilaria legala, tre' sa imi intiparesc melodia asta cat mai repede in suflet si sa nu incetez sa imi spun la greu versurile geniale. Simple, dar geniale.
Si merg mai departe, cu rele, cu bune. Am avut cateva zile de planificari (nu ale chefului, ci ale vietii) , acum trebuie doar sa imi pun totul intr-o ordine. E greu sa respecti un plan, cand viata nu prea are unul. Desigur, mai sunt si oamenii pentru care Dumnezeu are un plan, da' sa nu dam in filozofie. Pe scurt, raspund in fata legii mai grav de maine.
Ieri imi amintea Aditzu' de zilele in care m-a luat garda de pe velodrom, pentru ca eram vreo 20 de tipi care cantam pe doua voci: [1]Muie / [2] Dinamo ! Si tot in timpu' ala pierdeam noptile cu o tipa, doua in parc pana dimineata, ascultand cum curge apa in parau' ala mic. Copii! Timpu' in care eram in centru cu berile din Primavara, apoi plecam aiurea prin oras.
Acum, scutindu-va de toate pataniile si toate lucrurile mai mult sau mai putin sinistre pe care le faceam in copilaria mea traumatizata, ii dedic copilariei o melodie. Sper sa va placa si voua. :)
1 comentarii:
ha ha... Eu lipsesc din corul vostru ca sa fie perfect :))
La multi ani bre, porcule! :))
Sa ne traiesti!
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?