Seara trecuta adormisem pe un fotoliu, surprins de mirosul proaspat al primaverii tarzii, innecat in ploaia ce abia incetase. Si cum atipeam eu si ma trezeam, mi-am amintit de melodia celor de la O-zone. Candva era melodia mea preferata, iar acum, acum ma amuza copilaria.
Si tot aseara mi-am amintit ca vroiam sa-mi iau chitara toamna trecuta si sa iau meditatii, doar ca m-am lasat. Mi-am gasit scopuri mai nobile, la vremea aceea. Trebuie totusi sa imi iau cat de curand una (nu de alta, da' ma inspira melodia :)) ) .
Dar nu toate melodiile erau o joaca... Sper sa va placa si cea de-a doua melodie. Amandoua va vor aminti de copilarie. Cea din urma e poate prea trista pentru modul in care am inceput postarea, insa, citeam candva, undeva, in randurile unei copile cum ca nostalgia e fericirea de a fi trist. Puteti fi, asadar, nostalgici.
Superba si aceasta... Pastreaza in ea, chiar si dupa atata timp trecut, acea magie. Aminteste de inceputul anilor 2000, de copilaria noastra, tineretea celor ce acum sunt "prea maturi" sa ii mai inteleaga magia. O piesa inocenta, consider.
"Crede-ma" e melodia de incheiere. Cea mai romantica si mai frumoasa dintre toate acestea. Trezeste atatea amintiri incat nu ii poti ramane indiferent, naste atatea vise incat nu o poti ascunde. Iti vine sa ai pe cineva sa ii arati asta; te face sa iti amintesti fara sa vrei, fiecare amintire a iubirilor tale. Dar nu toata lumea iubeste...
Crede-ma,
O lume va sti
Ca viata mea e in tine
Crede-ma,
Oricat vei iubi
Nu vei iubi ca mine...
Sublim. Auditie placuta...
.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?