Da, in sfarsit mi-am dat si eu seama...


    A venit vara. Mi-am dat seama de asta dupa fotbalu' tras in fiecare seara, dupa culoarea verde a ierbii, lasata pe fiecare pereche de pantaloni scurti, dupa numarul de tricouri rupte si al adidasilor murdari. Si totodata, din numaru' de sticle de Cola de zi cu zi, precum si orele pierdute in mirosul proaspat al diminetii.
    In fiecare an, pentru mine, vara aduce liniste. Aduce magie, adieri rare, dar placute de vant, caldura si sunetul ventilatorului dat in ultima treapta. E un miros aparte (si nu e ala de transpiratie) , un sentiment ciudat si o alta stare de spirit.
    A venit vara. Cu rele, cu bune, cu rasete si plimbari in noapte, cu lacrimile de tristete sau de fericire sterse de pe obrazul celor ce iti umplu tie viata. A venit vara cu zambete. A venit vara cu ploaia ei calda. A venit vara cu noptile ei pierdute. A venit vara cu putinele ore de scoala. A venit vara, cu multa culoare...
    N-am mai folosit cuvantul culoare de ceva timp -culoare... si uite, zambesc, ma ridic din pat adormit si soptesc: culoare. Altadata m-ar fi durut puternic, necontrolat de puternic. Acum insa, nimic...
    A venit vara, imi spun mie, va spun voua, doar pentru a va trezi din frigul ce v-a amortit tot tipul trecut prin iarna.
    In sfarsit, a venit vara, pentru ca ma amuza teribil melodiile in genul acesteia atasate. Pentru ca Tarkan se aude tot mai tare in sistemul meu. Pentru ca e liniste si zambet in toata fiinta mea. Pentru ca razele soarelui imi dezmortesc corpul si ma fac sa alerg mai mult si mai repede la antrenamente. Pentru ca sunt atatea pentru care ar trebui sa multumesc: raze, caldura, lumina, adiere, umbra.
    A venit vara... iubeste!