Daca tot vorbeam de iubire...



    Si chiar daca nu-s eu actoru' principal ma simt pierdut. Si chiar nu am habar ce sa mai fac.Ma simt dator. Da' cu ce? Cu bere, vin, lichior, cognac, wiskey, tot ce mai gasesc intre bauturile tatei; cu timp, si ii ofer timp. Acum, maine, mai mereu cand are nevoie, acolo. Cu zambete? eu zambesc, rad, povestesc, schimb subiecte, arunc fiecare amintire in locul lui, incerc sa ii arat daca ar gresi sau nu. Si asta nu pentru ca sunt mai experimentat, ci pentru ca sunt obiectiv. Cu timp furat? ii fur zilnic cateva ore; nu mult, cat pentru cateva clatite, un film, o bere, doua jocuri de sah. In rest sunt praf si eu.
    La sfaturi nici nu indraznesc sa ma bag. Nu eu. Eu tocmai ce-am pierdut in lupta asta. Si as renunta la o gramada de tampenii, renunt la o gramada de prostii, accept altele noi. Numar pe degete cateva fete la care "am renuntat" in cateva seri, intre intrebarile mele: o vrei tu? ma retrag, doar sa zici..sa nu ne incurcam unu' pe altu" - lucruri de care o sa radem mai tarziu; cateva numere de telefon oferite ale altor tipe. Doar, doar se trezeste.
   Si totusi, nu e nimic la mine, din ce il poate pe el face sa rada iar, cu aceeasi pofta. Degeaba ii amintesc cum radeam la concerte si cantam cu Voltaj, Holograf, Cargo. Si rade parca atunci cand isi aminteste cum eu negam ca "si baietii plang cateodata" , si toti se uitau cum il faceam mincinos cu zambetul pe buze, pe Bitman. Rade cand isi aminteste cum venise nasu' cand faceam poze cu trenul in miscare agatati de usile deschise, cu toata gasca. Apoi se schima iar.
    Il inteleg si eu, si restul. Doar ca... noi nu il vrem asa. E ca si cum o alta parte din tine moare. Si avem numai 4 parti: familia, prietenii, prietena, visele. La varsta noastra ne certam des cu ai nostrii p'acasa, ne privim prietenii cum sufera din dragoste, ne iubim prietenele pana intr-o zi, cand toate sunt date uitarii si ne traim visele in ganduri, pana cand sunt ucise, sau devin realitate. Ajungem rand pe rand sa le pierdem pe unele, dar sa le castigam pe altele, sa invingem, sa pierdem.
   Acum zambeste! Zambeste pentru fotografiile noastre din copilarie, pentru momentele in care ne sarbatoream zilele departe de casa, pentru zilele in care ne parea totul perfect, pentru ca stim ce e prietenia, pentru ca traiesti. Si razi! Razi pentru tine, pentru toata gasca, pentru ca "da, nu merita sa fi suparat" (o vorba din gasca- "da, nu...") , pentru cand imparteam aceeasi fata fara ca ea sa stie ca noi ne jucam si aveam propriul concurs cu trupu' ei, pentru cand eram copii si frati'tu ne-a stricat planul cu Mirela. Razi si pentru momentele in care la 01:32 plecam la sanatoriul de la Poiana Mare, in lumina stelelor doar, razi pentru timpul in care am iesit prima data la teatru si eram speriati si micuti, pentru primul concert, prima bataie in coltul strazii.
    Zambeste te rugam, noi, toata gasca. Timpul pare sa le vindece pe toate. Ia o fata din multime, apoi alta, alta... stii bine cum, ce, cand. Zambeste, esti unul din cei care stiu sa o faca frumos.


p.s. : Din partea gastii, pentru un prieten.