Despre incredere e greu sa discutam; stim ca este acea traire care ne da aripi, care ne face sa reactionam mai mult, sau mai putin ciudat, in anumite situatii, potrivit intr-altele, sau gresit uneori.
E simpla, putina, dar poate creste o alta speranta din cenusa imprastiata a sa, asa ca nimeni nu se teme. E indeajuns de putina pentru a fi insuficienta multora, dar destul de multa, pentru a persista cu mult in urma plecarii ei, din viata si gandurile noastre.
Si totusi... visele merita! Nu ne incredem in persoane sau grupuri, nici in liste, politica sau societate. Increderea in vise e aceea pe care o nastem intru noi, prin fiecare zambet, care desi e singura si putina, poate face minuni multe si mari.
Majoritatea suntem singuri, iar visele nu sunt sustinute de cei din jur, fie ei parinti, profesori, familie (ca termen general) ; e un start anevoios, plin de emotie si indoiala, dar nimic mai mult. Visele si hotararea sunt indeajuns de importante pentru a alunga ura, ironia si neincrederea celorlalti, dar nu indeajuns de puternice pentru a ne face sa ne atingem idealurile. Pentru a le atinge avem nevoie de credinta, de noroc si putina inteligenta.
"V-ati gandit vreodata: ,,Asa nu se mai poate ! Trebuie sa fac ceva. Dar…” ?
Imaginati-va ca ar exista o banca ce v-ar acorda in fiecare dimineata un credit de 86.400 de lei, iar in fiecare seara v-ar sterge din cont sumele care au ramas nefolosite. Aceasta banca exista pentru fiecare dintre noi. Se numeste TIMP. In fiecare dimineata ne daruieste un credit de 86.400 de secunde. In fiecare seara ne retrage din cont fiecare secunda pe care nu am reusit sa o “investim” cu folos."
Credeti in vise, investiti-va timpul asa cum trebuie, totul va merge de minune! Pe langa asta, feriti-va de manele, de nonvalori si de impresiile ce par a-i ataca pe cei mai multi... Va rog ( apel la bunul simt) , incercati sa fiti altruisti, sa vedeti dincolo de infatuarea profesorilor si nasteti o noua egalitate. E o democratie defecta, intre personaje defecte. Din egoism imi spun: tu nu poti trai asa... Tu poti ?
And now, for Rose:
You have no ideea about what I wrote in that post, but it isn't important. I just want to thank you for the song, and to assure you that I'm loving it (just like Mc.) .
Your Romanian friend...
Respectul impus si haina cea de toate zilele
Acum 7 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?