Oamenii sunt victime ale subiectivitatii; ea ii impiedica sa gandeasca rational...hai sa dam vina pe ea!
Totul e un ciclu: iubirea, experienta, inspiratia si expiratia, mersul, fiecare zambet si mainile intinse in asteptarea unui baiat, sau a unei fete, orice e un ciclu. Am 17 si inca pot privi obiectiv, am un blog si pot explica totul, stiu limba romana si astfel, ma puteti intelege...
Azi, am observat cum un oarecare "el" isi calca vag orgoliul pentru o oarecare "ea" . Tot azi, am observat cum o oarecare "ea" isi apara orgoliul calcat de un oarecare "el" , astfel, mi-am dat seama ca e usor sa gresesti si cand vrei sa faci un lucru bun.
Nicio fata nu merita totul, asa cum niciun baiat nu merita orice! E usor de observat derapajul suferit de noile generatii, dar si de cele mature, rezolvarea lasandu-se insa asteptata. Fetele incep sa se creada centrul pamantului, iar baietii cred ca ceea ce caracterizeaza omul e "jmekeria" ; femeile par sa creada ca merita totul, in timp ce barbatii par sa creada ca lumea e a lor doar pentru ca sunt misogini. E vorba mereu de limite impuse de natura si logica, incalcate mult prea usor.
Din punctul meu de vedere, oricine merita orice, atata timp cat nu isi pretinde acel merit fara a lupta. Ahile a luptat pentru glorie, Napoleon a condus pentru a fi amintit in istorie, scriitorii isi lasa cartile, pictorii lucrarile lor maiestuoase, vocea unora ramane peste ani, sau modul in care ating corzile chitarei, ori clapele pianului. Ea ce a facut pentru a avea totul? Poate am invatat sa privesc totul utopic si asta e motivul pentru care condamn ipocriziile...
Oamenii sunt neintelesi... pentru ca isi acorda mai multa importanta lor decat persoanei de langa si totusi isi spun un fals si fad "Te iubesc!" ; neintelesi pentru ca aduc in discutii complexe termeni simpli, in relatii perfecte sentimente defecte, in timpuri grele zambete false, ironice si dureroase. Sunt mai neintelesi decat adolescentii, care se tem de maturizare, sau decat batranii bolnavi. Sunt neintelesi si pentru ca spun minciunii adevar, iar bratele lor pline de promisiuni se transforma in iluzii. Au destule motive pentru a crede, o fac, dar nu stiu cum, asa ca gresesc. Au destule cuvinte pentru a-i demonstra oricui orice, doar ca uita sa le foloseasca pe cele mai frumoase, gresind mereu elementul special, numit "celalalt" . Au multi prieteni, dar nu cred in niciunul, castigand o aroganta incredere in sine. Au destule evenimente neplacute, dar cu toate astea, nicio experienta acumulata. Mereu aceleasi greseli...
Oamenii sunt cei din jur si dinauntru ... Cautam indelung dupa oameni, iar ei se ascund in jurul nostru. Gasim o persoana potrivita, gresim sau ni se greseste, uitam totul, apoi pasim indoielnic mai departe. Ascundem sentimente si dorinte doar pentru ca nu stim ce cred ceilalti despre trairile noastre: in ultimele randuri ale teatrului dorind sa aplaudam in picioare, in clasa, pentru ca nu stii ce gandesc colegii, pe trotuar, acasa, in interiorul nostru... oriunde!
Ne-am obijnuit cu asta, iar tot ceea ce facem e sa privim cum o oarecare "ea" isi respira un aer fariseic, iar un oarecare el o priveste penibil, ca un caine in calduri, gata sa faca orice pentru a ajunge in statusul ei din messenger drept "cel mai sooper baiat:X:X:X:X iub moolt bla bla..." .
Oamenii sunt penibili... ironic, ascult mereu melodia asta, doar-doar , imi voi aminti ca visam in scurta copilarie, eram ferit de tot: ipocrizie, fariseism, minciuna... Artistii au incetat sa fie oameni, fie ca au desenat maiestuos o formula chimica, sau ca au scris opere faimoase, ca au cantat la pian, la chitara sau tobe, ori ca au spus cuvinte frumoase unei oarecare "ea" , pe care aceasta nu le-a inteles... artistii au incetat sa mai fie oameni...
Oamenii sunt neintelesi... pentru ca isi acorda mai multa importanta lor decat persoanei de langa si totusi isi spun un fals si fad "Te iubesc!" ; neintelesi pentru ca aduc in discutii complexe termeni simpli, in relatii perfecte sentimente defecte, in timpuri grele zambete false, ironice si dureroase. Sunt mai neintelesi decat adolescentii, care se tem de maturizare, sau decat batranii bolnavi. Sunt neintelesi si pentru ca spun minciunii adevar, iar bratele lor pline de promisiuni se transforma in iluzii. Au destule motive pentru a crede, o fac, dar nu stiu cum, asa ca gresesc. Au destule cuvinte pentru a-i demonstra oricui orice, doar ca uita sa le foloseasca pe cele mai frumoase, gresind mereu elementul special, numit "celalalt" . Au multi prieteni, dar nu cred in niciunul, castigand o aroganta incredere in sine. Au destule evenimente neplacute, dar cu toate astea, nicio experienta acumulata. Mereu aceleasi greseli...
Oamenii sunt cei din jur si dinauntru ... Cautam indelung dupa oameni, iar ei se ascund in jurul nostru. Gasim o persoana potrivita, gresim sau ni se greseste, uitam totul, apoi pasim indoielnic mai departe. Ascundem sentimente si dorinte doar pentru ca nu stim ce cred ceilalti despre trairile noastre: in ultimele randuri ale teatrului dorind sa aplaudam in picioare, in clasa, pentru ca nu stii ce gandesc colegii, pe trotuar, acasa, in interiorul nostru... oriunde!
Ne-am obijnuit cu asta, iar tot ceea ce facem e sa privim cum o oarecare "ea" isi respira un aer fariseic, iar un oarecare el o priveste penibil, ca un caine in calduri, gata sa faca orice pentru a ajunge in statusul ei din messenger drept "cel mai sooper baiat:X:X:X:X iub moolt bla bla..." .
Oamenii sunt penibili... ironic, ascult mereu melodia asta, doar-doar , imi voi aminti ca visam in scurta copilarie, eram ferit de tot: ipocrizie, fariseism, minciuna... Artistii au incetat sa fie oameni, fie ca au desenat maiestuos o formula chimica, sau ca au scris opere faimoase, ca au cantat la pian, la chitara sau tobe, ori ca au spus cuvinte frumoase unei oarecare "ea" , pe care aceasta nu le-a inteles... artistii au incetat sa mai fie oameni...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?