Totul a inceput cu o bine-meritata pauza: imediat ce am ajuns acasa, tata l-a chemat pe Alin sa inceapa impreuna anrenamentul (eu nu sunt fan al alcoolului, iar daca beau, sunt departe de casa, intre prietenii care ma accepta cand ii fac de ras cu prostiile facute, care nu sunt deloc minore) . Da' totul incepe cu o pauza, asa ca nu e suparare.
Cand am inceput cu incalzirea am dat drumul sow'ului. Prima incercare a fost reprezentata de ridicarea genunchiului la piept, unde respectivu' a avut o marja de eroare de 40 cm. Urmatoarea incercare, lovitura cu piciorul la un punct imaginar (aproximativ 1,90m inaltime) . Dupa o ridicare la 1,20 s-a lasat pagubas, sperand ca data viitoare isi va bate recordul. Au urmat tot pentru incalzire flotari cu 2 batai, flotari cu o bataie (ambele exercitii avand un record propriu de 5 repetari) . Si cum incalzirea e menita pentru toti muschii, l-am ajutat sa formeze un unghi drept din picioare in fandare, fiind aproape de un spagat nedorit.
Dupa alte exercitii de incalzire am inceput antrenamentul propriu-zis. Mi-am promis ca la primul antrenament sa ii arat exercitiile pe care le vom efectua in decursul saptamanii. Am facut astfel 4 serii de cate 10 repetari (cu o pauza de 30 sec intre serii), pentru fiecare exercitiu. De la biceps, triceps, piept, spate, picioare, abdomen, toate s-au lucrat cu o greutate minima de 10 kg si maximum de 40 kg. Cel mai dificil a fost de departe ultimul exercitiu, in care din pozitia intins pe spate a trebuit sa ridice ganterele de 15 kg fiecare pentru a lucra pieptul. Muschii ii erau deja obositi si a cazut la repetarea a 6-a din seria a treia. Dupa antrenament, am cautat un film adecvat, din care am vizionat vreo 40 minute.
Multumiri pentru curaj si hotarare, lui, mie pentru rabdare si lu' tata pentru ca rade mereu. La fiecare lucru mai dificil (rotatii intr-un picior cu genunchiul la piept, fandare cu greutati de 40kg, lovire la punct imaginar cu piciorul etc) incepe cu povestile din copilaria lui traumatizanta: cand faceam eu d'astea la jandarmi, erai mic Alineee. Si totodata, multam tata pentru lupta din timpu' antrenamentului in care era sa ma lasi din gresala fara mostenitori, cu buza sparta si mainile rupte. Intr-o zi, pariu ca iti arat cine-i sefu'? :)) Pana atunci, ma bucur de croseele pe care le mai prind si directele la ficat (ale mele, nu ale lui) .
Cu alte cuvinte, antrenamentele sunt frumoase: forta, echilibru si determinare, toate se dezvolta intr-un ritm alert, odata cu hormonii care iti cuprind corpul. Cred ca o sa deschid o sala: mai inatai Marius, alergarile din iarna, apoi Vali, acum Alin...cred ca mi-am gasit menirea :)) .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?