Toata lumea are pe cineva! Toata lumea...


  Ciudat titlu; lung si incomplet parca. Toata lumea are pe cineva, fie ca tu esti intr-o tabara sau alta. Nu trebuie sa intalnesti iubirea pentru asta, nu trebuie sa faci multe, putine, bune, rele. Trebuie sa fi om si sa simti, sa rationalizezi, sa iubesti nu omul, ci umanitatea.
  Toata lumea are pe cineva, spune un tip care nu a intalnit iubirea decat prea devreme si, paradoxal a spus-o prea tarziu pentru a putea face diferenta. Cu totii avem in jur oameni care in mometele dificile ne-ar fi aproape, fie ca suntem in tara, fie ca suntem in afara, fie ca avem sau nu faima, fie ca traim in apartamente sau in case, fie ca facultatea sau liceul e ultima unitate de invatamant frecventata. E un lucru banal pe care uneori il uitam in valul de probleme ce par sa ne afecteze varsta.
   De la 14-15 ani incepe calatoria noastra in viata. Altadata ar fi fost mai tarzie varsta, pe vremea lui Moromete, cand iti schimbai la 20 straiele si alergai la mandre in sat. Acum insa, la 14 se termina generala, se fac simtiti hormonii si pubertatea . Dam in atitudini depresivo-emoiste care trec de la sine in zeci de secunde, dam in stari de beatitudine fara un motiv anume, in liniste si tindem sa strigam uneori ...ce, nici noi nu stim.
   Cert e ca: toata lumea are pe cineva! Eu de exemplu, ii am pe ei, cei multi, fara nume. Am viata si tot ce am facut in parcursul copilariei. Am miile de povesti, imaginatia si cuvintele limbii romane. Fiecare au un suflu de viata, imi amintesc de persoane, caci, asa cum am spus de si mai mic :)) : timpul trece, nu ne amintim de persoane, ci de zambete, ale lor nu ale noastre....ne amintim de cate ori am ras, plans, tacut, asteptat. Avem toate starile din lume si plangem de singuratate?
   Cei multi fara nume: prieteni, parinti, bunici, vecini, cunostinte, trecatori, copii, varstnici, pictori, poeti, redactori, soferi, vanzatori, controlori, politisti (cum sa nu razi de ei ma? cum sa nu le zici ca verdele e culoarea prostiei?) ; miile de povesti: in fiecare sunt prieteni, sunt zambete, sunt oameni. Desi uneori mai eram si singur, colindandu dupa nevoile alea tampite, in circumstante dubioase, nu m-am oprit a doua zi din a spune unde am fost, prin ce am trecut pentru a face o anumita treaba cu o anumita tipa. Imaginatia si cuvintele limbii romana ma aduc grabite pe meleagurile copilariei. Domnul Firescu Caesar, don'soara Livia, doamna Marinescu, toti profesorii din generala, care iti faceau atunci o lume de basm minunata.
   Toata lumea are pe cineva... e lucru stiut, sigur, cert, axioma pura! Asculta aici ce scriu ! Toata lumea are pe cineva... spune un tip care zambeste fiecarei pierderi, pretuieste fiecare cuvant, adora o inima pe care nu o poate avea. Da' acum, serios, poti fi trist pentru asta? Priveste cate usi ti se deschid... se numeste prietenie.
   Desigur, sa nu uit sa raliez cu titlul: Toata lumea are pe cineva! pentru a alege un cineva, stai la coada un moment...mai observi cate ceva la ceilalti si corectezi la tine.