Oamenii sunt dificili

Nu se pricep sa iubeasca, sa inteleaga, sa asculte, sa simta, sa invete, sa uite, sa piarda, sa taca, sa vorbeasca, sa actioneze, sa renunte, sa sustina, sa ajute, sa accepte, sa citeasca in priviri, sa ofere, sa primeasca, sa rada, sa zambeasca, sa urasca, sa ignore, sa castige etc. Fiecare dintre acestia se regasesc neintelesi intr-o lume absurda, slabiti de temeri, intariti de pierderi; nepriceputii oameni regreta multe, dar numai dupa ce pierd definitiv.
   Nici macar ei, maturii cu drept de vot, experienta de viata, pierderi si castiguri la activ, informatii mai multe si mai importante, veleitati de scriitori, jurnalisti, doctori, avocati, filozofi, ezoterici si parapsihotici, sau oricare alta pasiune si meserie, nu au habar despre echilibrul interior, sau mentinerea acestuia.
   Asta ma inspaimanta mai putenic ca orice cosmar. Mai am putin timp de lenevit sub protectia tatei si-mi iau zborul definitiv, irevocabil. Pana la urma, reusesc sa ma bucur de majoritatea noptilor pierdute, iar zilele saptamanii le transform in week-enduri redutabile. Curand, da' nu prea, o sa ma lovesc de aceleasi probleme ca ceilalti si tind sa cred ca mama nu o sa fie aproape.In lumea oamenilor se arata o viata mai grea ca adolescenta: minute, minciuna,, ura, prostie, razbunari, relativitate, statistici, economi, toate vor fi problemele mele si ale celor ce inca nu le-am intalnit la intensitati maxime.
   Si era parca o vorba romaneasca  "sa fi om e lucru mare, sa fi domn e intamplare" . Pai, cu asta scad radical numarul oamenilor de pe Glob. Si inca un citat: "Frumusetea-i trecatoare,banu e folositor, mintea e folositoare, da nu-i data tuturor" .
   Bafta in viata, legal, mai am vreo 4 luni, da' dupa mine, mai raman tampit cativa ani. Candva tot ne intalnim pe strada si o sa ma auzi vaietandu-ma de cele de mai sus... iar daca nu m-am integrat in categoria oamenilor , e pentru ca raman un copil prostut, momentan.