Iubirea e mult si putin in acelas timp. Cand nu este, doar ea ar conta, cand exista, e insignifianta. Rand pe rand, ocupa roluri diametral opuse, intalnind diverse situatii si oameni. Da' iubirea, nu ar trebui sa fie aceeasi? Doar oamenii sunt diferiti, nu durerea, nu sentimentele... e destul de ilogic uneori cum doar in citate, filme, basme, intalnim iubireamult visata.
Si totusi... nu inteleg, cum de putea fi ceva mai important ca iubirea lui, cand tot ce imi spunea mie, celui mai bun prieten, ca o doreste, dar ca asteapta, ca o viseaza, da' ca nu ii spune mereu, ca o iubeste si ea stie... stie, dar uneori pare sa uite. Si cum de ea, afirma in fiecare cuvant iubirea de el, in privirile ei, in voce, cuvinte, tot ce facea, respira, spunea, toate erau ale lui... simteam asta mereu si chiar daca uneori erau doar doi copii, si se jucau intre fraze simple pe care el le oprea mereu in sarutarile lui ( nu, n-am uitat ma, ca eu iti ziceam sa o lasi sa termine ce vroia sa spuna) , cum ea se oprea in bratele lui si visau...
Acum nu e aceeasi iubire? Asta ar invinge orice, oricat, oricand... asta prefer sa cred eu, candva si ei, dar acum, doar el lupta neinteles, alearga distras alaturi de mine incepand de azi, sperand ca isi va da seama pana maine cum sa o recucereasca, sa ii arate ca pot fi impreuna dincolo de lumea noastra si dincolo de limitele fizicii banale: el inca viseaza ca ei vor naste iubirea in zametele lor, impreuna. Dar ea, ea incearca sa uite. Nu poate, doar incearca... nu stie cum, doar se minte ca o face. As intelege-o perfect, e obosita de lupta lor si e nu e barbat in definitiv; ii lipseste hotararea, vointa, puterea, statornicia, in schimb, are naivitatea si gingasia femeii de care el ramane indragostit...
Voi ati trezit in mine dorinta de a o iubi pe Alexandra si nu uit sa va multumesc pentru asta. Tot voi m-ati invatat ca nu e nici urat, nici rau sa iubesti, ci doar un ghinion pur cand ramai singur in sentimentul strigat de toti in strada, dovedit de prea putini in inimi. Voi nu aveti un sfarsit determinat, ci doar cateva ore de oboseala. Curand o veti lua de la capat, pentru ca tocmai am trezit un zambet si o lacrima pe chipul tau, copila. Candva, ii spuneam Alexandrei (scuzati ca aduc vorba de domnisoara mereu, doar ca eram complet in declaratii :)) ) ca asta e simbolul unui nou inceput: o lacrima si un zambet pe acelas obraz.
Postarea asta e pentru ea si el. As fi continuat, dar acum plec la alergat...cu el.
Postări
2 comentarii:
Ador când îi spui "copila", e atât de gingaş,de pur,de curat ...
Postarea este pentru unul din cei mai buni prieteni si o frumosa si indragostita printesa a lumii noastre... pentru el cel putin, era regina, la cat de des imi vorbeste despre ea.
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?