Definitia cuvintelor, in opinia mea.


     Momente...regrete...trairi: suntem adolescenti, prin fiecare por, prin fiecare fir de par, prin fiecare privire simtind, exprimand cate ceva...repulsie, adesea, iubire - am vrea noi...da' una peste alta, e o varsta frumoasa, la care iti permiti inca sa razi, chiar si cand te gandesti la ziua de maine, in care vei fi putin mai matur decat ai fost ieri..cliseu .... da' pana la urma viata noastra e plina de clisee... Momente...sunt frumoase momentele in care ma gandesc, fara sa stiu la ce, fara sa stiu de ce...fara sa fiu eu, cine sunt defapt...fericite sunt momentele in care imi amintesc, fara sa vreau,sau poate si voit, de cei ce sunt langa mine, care ma bucura prin existenta, prin glasul lor si prin strangerile de mana... sublime, sunt momentele in care, imi plimb mana prin parul vreunei fete, cand buzele mele ii descopera pielea fina, soptind mai apoi sentimente adanc ascunse...cand glasul ei sopteste usor, bland, iar sunetele cad asemeni fulgilor... incet...incet... intru in visare, in lumea utopica, dezvaluind fara sa vreau un caracter boemic...
        Regretele, sunt fara a stii ceilalti, in sufletul fiecaruia.... in fiecare gand si minte patrunsa de magia cuvintelor si a cunoasterii... sunt simpla si trista realitate a lumii, care, in lipsa detaliilor...se plimba nestingherite intru noi, nimic mai mult! Amintirea este insotita de regrete..oricat de frumoasa... iubirea deasemenea... ura isi are regretele ei, coordonate de constiinta, adancite de diversele intamplari, din frustrari, neintelegeri... prietenia este adesea regretata... una peste alta, ajung sa cred ca regretam totul, regretam viata, ca ne-am nascut unde ne-am nascut, ca traim aici, oriunde ar fi aceasta, ca suntem...si ne amintim de vechi stihuri, vechi versuri, vechi cuvinte, crezand ca au fost alte vremuri...uitand ca noi traim doar , timpuri vechi, sub fete noi, uitand ca trebuie sa fim si recunoscatori si ca prin fiecare regret stergem parca recunoasterea pentru tot ceea ce avem. Aici suntem adesea pierduti : intre dorinta de a avea si recunoastere, intre sfaturile prietenilor si sfaurile parintilor, intre profesori si noi insine...suna de parca am fi singuri in aceasta "lupta" , cand defapt ne tinem de mana, zambind, inaintand uneori mai alert, alteori mai domol, uneori tematori... nu ne-am nascut curajosi si atotstiutori ?...
      Trairile interioare desavarsite prin senzatia de bine,sau prin amagiri solitare, sunt picaturi ale vietii,ce curg asupra buzelor, sub forma cuvintelor tandre, marturisirilor frapante,fie ele negative sau pozitive, amintindu-ne ca nu totul este bun in lumea aceasta, dar si ca, nu sunt toate asa de rele, cum le vedem noi,uneori. Sunt clipele in care, monotonia se lasa alungata de intensitatea sentimentelor, cand regretele se ivesc, furibund si neprevazut, cand iubirea isi varsa frumosul in gesturi si sunete...cand gandul devine iubire, iar iubirea esti tu...trairile interioare definesc omul!”