Nu stiu ce sa notez mai intai: frunze cazande, smulse de zborul pasarilor, modul in care soarele straluceste si se reflecta in pavajul alunecos si umed, veverite grabite care alearga de colo colo cu alunele maronii. Ma opresc des din scris, fotografiez, ma plimb. Trebuie sa vina Marius, nu de alta, da' azi primeste preavizul acasa si trebuie sa sarbatorim intr-un fel
."Cald soarele! " imi zic, apoi ma indrept spre iesirea parcului, coborand catre aleile pavate in piatra cubica si ciment ;mai aveam cam jumatate de ora de singuratate insa.
Perfectiunea parcului s-a stins odata cu trecerea anilor. Sunt locuri care infloresc, locuri care se uita si locuri care se pierd. Aproape pustiu. Nici gol, nici plin, nici pustiu- totusi, mai mult ca ieri .A venit Marius...
Pare melancolic, desi e una din cele mai frumoase zile de toamna. Iubesc grandoarea parcului si adierea vantului. Podul pare mai inalt ca niciodata: vise, arunca-te, poti pluti intre razele calde, zambetul trecatorilor si zambetul propriu...
Rate linistite plutesc adormite pe lac. Nici lebede, nici zgomot; doar un macanit straveziu intre toate sunetele. Vin varstnici si adolescenti, se discuta politica, se citesc reviste si ziare, se scriu nume si date.... e o liniste pe care nicio casa nu o poate oferi.
Zambete, tristeti, emotii, copilarii; fotografii, banci, peisaje, dorinte, copii, batrani, voci, sunete, chipuri;
undele lacului, lumina reflectata, refractata, umbre, verde - e parcul de zi cu zi, indiferent de numarul vizitatorilor. Nu are nevoie de sentimentele noastre , sau idei, dar le primeste pe toate multumitor. Cere doar putina grija...
Mereu mi-am imaginat parcul asta asemeni unui scene naturale pentru dans. Ieri redecoperisem unul acoperit cu un bronz trecut, inconjurat de banci dispuse concentric, langa peisajul mirific (acolo sunt eu surprins cand scriu
)Frumusetea parcului e universala, nu poate fi explicata in niciun cuvant, iar descrierile sunt de prisos
. E de-ajuns o singura privire pentru a ramane fermecat, trebuie doar sa stii cand, doar sa stii unde...
Suficient de frumos sa te bucure, indeajuns de mobil cat sa iti fure atentia, dar insuficient de atragator pentru a te face sa-l admiri. Totul e sa stii cand, unde cu cine sa il privesti in toate ipostazele lui.
Un singur parc, un singur soare, un singur gand: maine, iar nu ajung la scoala!
P.S. : melodia nu are legatura, doar este frumoasa (ma gandeam sa pun ceva de la Vescan, sau Bitza
) .
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?