Si uite c-am ajuns acasa... e ciudata camera in care acum un timp eram prin de viata. Vorba cuiva, nu poti fi mereu vesel, fiecare om are momentele lui. Ca fiecare, am si eu momentele alea in care nu ma recunosc, in care ma pierd in melancolie si citesc aleatoriu pagini din carte. Cat de indragostit poti fi, sa scrii o carte? oricum,...
Ciudat de multe melodii frumoase am descoperit in zilele astea, din intamplare, in discutii banale de messenger. Despre Owl City nu stiu mai nimic, cu exceptia melodiei Fireflies, totusi melodia aceasta m-a surprins. E foarte linistita, aparte de tot hip-hop'ul meu si usor de inteles, indiferent de cata engleza cunosti.
Primii stropi de ploaie ating usor fereastra. E o atmosfera usor de descris, vantul adie un miros de fori, iar din vazduh cad usor cateva. E o ploaie de primavara, cu un orizont putin insangerat, tuna si fulgera rar si puternic, iar starea e una de melancolie usoara. Sunt intreruperi de electricitate, semn ca nu m-am mutat din Romania, ruperi de ritm, in josul strazii, ruperi de nori si parca si de suflete. Trebuia sa vina si ploaia, sa spele pacatele si sa ne cufunde in regrete, intocmai ca in versurile celor de la El Negro . Am asteptat-o parca mult, iar acum ca am melodia celor de la Owl City, e usor de suportat tot timpul pierdut in van, in camera.
Las aici si cea de-a doua melodie, mai cunoscuta ca cea dintai si la fel de frumoasa. Sa auzim de bine despre ei,sa cante la fel de frumos si noi... sa nu incetam sa uitam, sufletul ni-l pierdem oricum, memoria insa...
Enjoy the songs....
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Trebuie sa ai si tu un cuvant de spus, nu?