Candva in noptile trecute, la cateva pahare in plus...


   Desi era 3, iar a doua zi trebuia sa ajungem pe la scoala (adica ieri) , cand a inceput melodia s-a facut o liniste ciudata. Culmea cum tacusera toti cei ce pana atunci cantau de la "Baieti derbedei" , la "Intre noapte si zi" odata cu sistemul. Si poate ca nu ramaseseram la ora asta decat 4 in camera si imparteam un Giusto si 12 doze de bere, poate ca nu eram niciunul treaz, poate ca nici macar nu eram constienti unii dintre noi (inconstienti din nasteree :)) )... ce conteaza, ne-a atins.
   Am ascultat-o de cateva ori, pana sa ne trezeasca. Incepuseram apoi sa o fredonam odata cu Leasa, iar intr-un final, la ultima doza cantam toti: Paul din fotoliu, cu berea ridicata catre tavan si capul pe spate, Robb de pe podea, cu ochii pierduti in doza lui care ramasese neatinsa, Vali dansand aiurea, prostindu-se, razand, eu pe podea, cu picioarele urcate pe un fotoliu si ochii pierduti in fereastra. Si am trecut la amintiri...
    Ne aminteam cum ne jucam in copilarie fotbal (ca si acum de altfel :)) ) , cum ne jucam in noptile de vara tot felul de jocuri: strengarii, "de-a v'ati ascunselea" , "flori,fete sau baieti" , tarile, "hotii si vardistii" , etc. Si radeam... doar in noptile de vara sarutam copilareste prin clasele primare fetele la "fantanitele" , apoi plecam si continuam o joaca in doi. Copilarie...
    Si gradinita era parca mai frumoasa. Diafilmele de care spune Leasa se rulau in zilele de joi, cand toti ajungeau de la prima ora. In rest, priveam desene animate (Sailor Moon, Dragon Ball Z) si ajungeam mereu pe la 10. Si cand ieseam pe'afara era cel mai frumos cadou de la educatoare. Ne ingramadeam la cateva galetusi, coarde, o minge de tenis, alta de handball, una de voilei si inca una de fotbal, la doua leagane si pe gardurile gradinitei. Stiu si acum razele alea de soare...
    Ce dracu' de copilarie au astia de acum? Messenger, net, telefoane. Chiar ma intreba odata un prieten de ce nu imi cumpar alt telefon cu banii pe care mii strang din redactarea pentru famouswhy, sau editarea de filme/clipuri pentru diverse evenimente. Momentan, Motorola V360 inca imi poarta noroc; si ce daca are doar vga- am camera video, si ce daca nu mai am hands-free - ascult la mp3. Si i-am scos cu o amica si niscaiva butoane, pe aici-pe-acolo, da' e amuzant si asa. Nu dramatizez... in plus, daca dau 4-5 milioane pe un telefon raman fara bani pentru verisorii mai mici, pentru care momentan sunt cel mai bun prieten. Prefer sa ii vad zambind pe banutii astia pe ei, decat sa imi iau un telefon cu 1mp in plus de care sa nu ma folosesc.
     Acum inchei cu un zambet ciudat. Ma gandesc la destule, facute, nefacute incat sa nu pot sa nu inchei prin sfatul meu simplu, cald, inocent: radeti... radeti de voi. Suntem cea mai frumoasa si romantica piesa de teatru. Copii...