Alearga de amintirile urate, de cele ce te fac sa te simti mizerabil, alearga de tine, de ei, de trecut si prezent, de viitor, timp, materie. Doar alearga, pierde-te in tine...
    Eu incerc sa imi urmez sfatul. Ma lupt cu mine, si doare, si dor, si nenumarate sentimente imi stau in cale. Nu sunt eu, nici altul, pur si simplu, m-am pierdut in cateva sarutari, mangaieri, iar acum, acum caut sa ma pierd de ele.
    Si zambesc... a trecut atata timp, acelas sentiment, atatea intamplari, atatia prieteni, atatea nopti de atunci. Si zile, si luni, si ganduri, regrete. Au venit apoi altele, m-au facut sa gresesc,  mult, putin, greseli. Imi cer scuze pentru fiecare, si incerc sa imi revin, fizic si psihic, da'i greu. Majoritatea am trecut prin asta candva, candva.
    Ma pierd... in muzica mea, in glasul copiilor, in joaca Lidiei, a Carinei, in rasetele copilaresti ale Dianei, Danutei. Ma pierd: in cateva beri pe zi, pahare de vin, bautura. Ma pierd in noptile pierdute cu privirea in fereastra, sau cantand intr-o camera plina de prieteni, sticle de bere si versuri frumoase. Ma pierd in mine, pe mine.
   Si ma pierd in fotbalul cu baietii, povestile amuzante din tineretea lu' unchiu, povestile din copilaria mea, basmele bunicii, despre mine si sor'mea, jocul tampit inventat de mine si Camelia, "antrenamentul" pentru Ionut, tristetea altora si a mea. E placut sa te poti pierde, dar dureros sa revi la acelas rand dintr-o agenda pe care parca n-ai lasa-o din mana: "nu uita, sa te intorci mereu, la noi!" . Si cum noi nu exista de un timp, ma intorc la mine, la camera goala si tastele anoste ale calculatorului. Ma intorc, plec, ma pierd iarasi... Si am uitat parca sa revin la ce eram... dar reusesc sa zambesc. Nostalgic, fals, sau sincer, fiecare zambet are frumusetea lui.
   Ma pierd in frumusetea Cameliei (pe care nu o dau fara 100.000 $- ii fac nunta tiganeascaaa :)) ) , in inocenta lui Ionut, pe care il voi vinde mai ieftin- e neastamparat si rupe hainele, incaltamintea, echipamentu' de fotbal, in certurile cu ai mei, pentru tampeniile pe care le fac, in divergentele cu diriga, in cuvintele mele...
   Pierde-te... sa ramai in acelas loc prea mult, singur, nu se merita. Prefera bautura in locul lacrimilor, da' cu cap, prefera sa pleci, decat sa te distrugi in sinhastrie, prefera sa alergi,decat sa te ingrasi mancand din suferintele tale. Si nu suferi doar din iubire... fie ultimul lucru la care te gandesti, dar cand se intampla, pune suflet. Esti tu, cu tine, indiferent ca esti sau nu sprijinit de cei din jur.
   Acum o poza care m-a facut sa rad... Scuzati gunoaiele din spate, si mana bunicii, scuzati-mi fata si ce vreti sa mai scuzati. Rad pentru ca am hi5  (pe care n-am intrat de cand il facusem, batut la cap) , iar primul gand era: postez poza cu varuta pe blog, sa vada toti ca nu mi-e rusine ca's urat, daca am persoane frumoase-n jur. Sunt doar o gresala, am o familie de oameni simpatici :)) , sunt doar o gresala genetica, irecuperabila... din pacate. Si totusi, mor de drag cand vad pe altu' mai urat ca mine :)) - vorba unui prieten. Frumoasa varuta...pacat ca are 13 si suntem rude (are niste picioaree :)) ) .
    Pierde-te... in rasul tau.