Stim, nu stim, iubim... O melodie superba, care sa vorbeasca despre iubire si un text care sa vorbeasca despre oameni.


    Razboaiele sunt triste, prin urmare si iubirea. Sentimentul in sine e mirific; daruire, incredere, grija, afectiune, blandete, caldura, calmitate, dorinta, sarut, mangaiere, zambet, fericire, liniste. Doar ca, oamenii iubesc si in acelas timp sunt supusi greselii (errare humanum est- sa ma laud ca stiu si eu latina) .
    Si sentimentul te face sa zambesti, iar omul te face sa plangi; iubirea te face sa te calmezi, in timp ce omul te face sa tresari; tot iubirea te face sa devi copil, iar oamenii... uita sa mai fie. In fond, iubirea e frumoasa, iar oamenii o strica- asta credem noi, pana sa intalnim sentimentul. Si pentru o perioada totul bine'mersi, frumos, zambaret, apoi dintr-o data se duce vraja: fie ca e vorba de atractie fizica, fie de greseli care scad increderea unuia sau a amandurora din relatie.
   In dragoste si razboi totul e permis, mai putin sa fi prost. Fiecare gresala are o repercursiune ciudata in viitor, fiecare ezitare o urmare absurda, nedorita. Si fiecare dintre noi a gresit candva, cu ceva. Exemplul meu (ca tot imi place sa ma bag in postari :)) ) : eu n-am zis te iubesc, asteptand o zi anume, am pregatit cam totul pana atunci, apoi s-a sters vraja (adica despartire cu 3 saptamani inainte) . Sa uit putin de treaba asta, am "investit" toti banii stransi pentru ceea ce pregatisem in bautura si un majorat surpriza, apoi timpul a trecut. Partea proasta- nu ajuta cu nimic, poate doar pe moment ("Acum desfac o bere si-o rezolv pentru moment/ Dar maine o sa am aceals sentiment..." ) .
    Despre razboiul numit iubire, putem foarte bine spune ca n-are reguli, cum dealtfel nici noi nu avem. E melancolic si trist, dus in mare parte de o singura persoana, cu timpul. In vreme ce pentru unii iubirea e trista, pentru altii e un vis atins, drag si frumos; la fel, cum pentru unii cei de langa sunt totul, pentru altii poate fi ceva de moment, care a doua zi sa treaca.
    Sa fiu mai explicit, scurta istorisire a serii trecute:

   S-a facut 10 seara si am iesit pe strada, la o vorba, o joaca, ceva zambete, ca de', asta-i copilaria. Pe la 11 am intrat la un prieten (4 baieti si 1 fata) si am continuat o discutie in care trebuia sa ii explic unuia dintre ei (probabil doi, defapt) cum sta treaba cu sexu' - sa nu va para ciudat ca aduc vorba de asta iar, doar istorisesc. Si cum discutam, una din tipe zice ceva interesant despre un sarut: "Iti ajunge din buze, pana la ce mai mic deget de la piciorul" . Bun, tipa stia ce stia, putina experienta, da' stia. Si de aici am sarit la atractie. Ceea ce ea experimentase era in fapt atractie, iubirea e sentimentul care te face sa te simti asa cand se apropie de tine, fara sa te mai sarute, sau ia in brate. Oricum, am dezbatut de la sex, problema iubirii. Si cea mai sus mentionata si-a adus aminte ca avea cartea mea (reclama, ce sa fac)  in sertar, aruncata. A scos-o si a inceput sa citeasca... Prost, mi-am zis... prost moment.
    Apoi a trebuit sa le explic fiecare lucru de acolo, sa ii scutesc sa mai citeasca. Era un fundal ciudat, pe "Praf in ochi- O mie de ganduri" si eu povesteam , cand mi-am ridicat privirea catre ei (ma uitasem in parchet jumate de "poveste") . M-am oprit si am inceput sa rad: astora le venea sa planga =)) . Am oprit melodia si am tacut o perioada, dupa care am zis: nu va uitati asa la mine, nu sunt genul care sa planga, n-o sa plang. Unul dintre astia a zis cu juma de glas: "Frate, nu pot sa ma uit la tine... mie imi vine sa plang cand te vad." . Normal, m-am luat de el :)) pai ce, daca eram netuns si neingrijit, nu aveam eu ochii aia albastrii si frumosi? Pai cum sa plangi cand te uiti la mine omule? De frica? :)) . Si pana la 2 am tot comentat subiectul.
    Sa fiu mai scurt acum, ceea ce vroiam sa evidentiez e ca iubirea e destul de usor de observat cand esti obiectiv, iar povestile altora le inlocuiesc pe ale noastre. Daca razboiul iubirii ar avea o regula, aceea ar fi ca : plangi  mai usor pentru cel ce povesteste, decat pentru tine. Depinde acum si de povestitor :)) .
    Un razboi numit iubire... rog pe fiecare din cei ce citesc postarea sa spuna daca iubesc, sau nu... sunt curios cati mai cred in asta.